Vremurile se schimbă, și noi odată cu ele

Pfuuu, drăguții mei, mă uit și mai nu-mi vine a crede că sunt mai bine de două luni de când am scris ultimul articol pe blog.

Dar nu-i bai, că degeaba n-am stat. Ba am avut cel mai încărcat început de an din toate de până acum. Bine, excepție făcând anul când am născut în Februarie și am aflat cu adevărat ce înseamnă să fii “ocupat”. Până atunci doar m-am jucat.

Ce s-a întâmplat în astea două luni? Nici nu știu cu ce să încep.

– am apucat să promit că o să scriu o carte despre noi și mutarea noastră la țară și în Ianuarie am și finalizat-o (se numește Iz de Viață: NeÎmblânzirea Fericirii și o puteți comanda de aici)

– Izul a terminat primul semestru la școala unde este înscris în Grade 1, școală despre care nu e momentul să vorbim, probabil o vom face după încheierea anului

– s-au anunțat de către Ministerul Educației un soi de verificări pentru a depista “școlile” din România care promit homeschooling în mod fraudulos, a devenit virală o circulară din care oamenii au înțeles fiecare ce i-a tăiat capul, și eu mi-am luat găleata de popcorn pentru că unii făceau pe niznaiul (e din rusă, că tot e contextul de așa natură) cu reclamațiile pe masă de anul trecut, iar ceilalți se comportau ca găinile fără cap

– s-a terminat Pandemia (Poof! Ca la spectacolele de iluzionism m-am simțit. Cum? Gata? Gata. Ă… ok… Păi și ăia de tocmai făcură shoturi și rapeluri și boostere de participau la tombole cu ele? Nu mai contează? Bine. La revedere.)

– a început războiul. Legat de asta au destui destule opinii, nu mai e nevoie și de a mea.

– am pornit serios pe explorarea laturii noastre spirituale, și pentru că treaba în cazul nostru este mult mai complexă decât ar părea la o primă vedere, am ales să adunăm oameni pricepuți pe partea de artă și spiritualitate și să îi invităm să își facă de cap într-o platformă comună care este încă la început dar va deveni maaare și frumoasă. Zentastic Arts se numește, și dacă știți oameni care se potrivesc viziunii noastre, le puteți recomanda să ni se alăture.

– am anunțat că mă las de meserie. Bine, vorba vine… O să dezvolt subiectul ăsta curând, dar ca să vă faceți o idee, am umplut tot anul cu comenzi personalizate încă din Ianuarie, din cauza cărții am decalat o mulțime de comenzi, și am ajuns în punctul în care simt că da, comenzile personalizate erau ce aveam nevoie până anul trecut. De anul ăsta, cu toate proiectele noi și setea de scris reactivată, simt că e suficient. 7 ani de comenzi personalizate m-au ajutat să ating toate țelurile pe care le-am avut în acest sens. Acum este timpul să trec la un nou capitol. Așadar, comenzile personalizate de anul acesta vor fi și ultimele. Mai departe, om vedea.

Printre toate astea s-au strecurat o mulțime de situații care nu doar că ne-au forjat sufletește și emoțional, dar dacă nu căpătam încă de la începutul anului o perspectivă mult mai largă asupra vieții, acum probabil eram la pământ definitiv cu moralul.
Nu pot detalia pentru că țin de “bucătăria” noastră, dar dacă ar fi să sintetizez în două idei scurte, ar suna așa.

1. Atunci când vrei un lucru făcut bine, fă-l cu mâna ta. Dacă nu-l poți face cu mâna ta, pregătește-te sufletește și pentru posibilitatea ca lucrul ăla să fie făcut prost. Sunt 50-50 șansele. Fii pregătit pentru ambele variante. Dacă iese bine din prima, e minunat. Dacă nu, măcar să fie “reparabil”. Și să nu te grăbești foarte tare, ar fi ideal, mai ales dacă nu stă în puterea ta să repari.

2. Uneori îți dă Dumnezeu niște neamuri de nici dușmani nu-ți mai trebuie. Aici, după șocul inițial, se cere o curățare temeinică și definitivă.

Trei luni cât un an. Fix așa au fost. Genul ăla de perioadă după care, inevitabil, stai și te intrebi oare ce ai de învățat de acolo, pentru că sunt toate prea amestecate, calde cu reci, să se întâmple chiaaar la plesneală.

E abia Martie. Curioși ce mai urmează? 🙂

Eu da.
Le luăm pe toate așa cum vin și ceva bun tot trebuie să iasă până la urmă, chiar dacă atunci, pe moment, nu pare.

Începutul vostru de an cum a fost?

Elena
Follow Me
Ultimele postari ale lui Elena (vezi toate)

Articole recomandate

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: