“Acasa” e acolo unde suntem impreuna

Noapte de lucru, pauza scurta sa ingan un cantec copilului care maraia prin somn pentru ca el stie ce visase.
M-am cuibarit cateva minute langa el, dar am reusit sa-l linistesc chiar inainte sa adorm. Nu pot adormi acum, cand mai am atata treaba.
M-am ridicat, mi-am lipit palmele de obraji sa ma dezmeticesc, si am facut focul. Se cam racise in camera.
Sotul a adormit pe patura facuta gramada si o tinea pe post de perna. L-am invelit cu alta, si m-am uitat pe geam.
Ceata groasa. Se lumina usor de ziua.
Sa ma apuc iar de lucru? Sau sa dau la animale?
Arta-i arta, dar orataniile trebuie sa manance.
Am iesit afara, am deschis tarcul gainilor, le-am pus apa si mancare. Cu tot frigul asta, tot dau minim 5 oua pe zi. Cel mai mult iarna asta, pana acum, am luat 9 acum vreo 3 zile. De la 10 gaini jumate, nu e deloc rau. Jumatea aia e o gainusa pitica, in caz ca va intrebati.
Butoiul unde colectam apa de ploaie a facut gheata deasupra.
Era de asteptat.
Pisica m-a urmarit pana am iesit de la gaini si s-a tinut scai dupa mine pana cand m-am apucat sa le pun de mancare ei si cainelui.
Ea imparte mancarea cu cainele. Sau invers.
Ea a iesit cumva in poza. Cainele era sa-mi manance telefonul.
I-am lasat mancand si m-am intors in casa.
Scaunul meu de langa soba e atat de confortabil…
Oi fi facut bine ca am facut focul? Simt cum ma furnica picioarele. Se dezgheata. Dar m-a molesit de mi se inchid ochii…
Azinoapte ii spuneam sotului, care tocmai ce-si lansase o colectie de NFTuri (arta digitala care se cumpara cu criptomonede) pe un site de profil, „Tu iti dai seama cat se creeaza la noi, in 3 pe 6, intr-o margine de sat, aproape non stop? Cate obiecte, proiecte, colaborari, comenzi, idei, concepte, se nasc aici si pleaca fiecare acolo unde-i este menit din camaruta asta mica?”.

Asa ma bucur sa vad ca mutarea la tara nu doar ca nu ne-a afectat creativitatea, dar a sporit-o.
Suntem ingeniosi, determinati, visatori, creativi, iar cat timp energia noastra e curata, vom continua sa impartasim lumii franturi din microuniversurile mintilor noastre.
In urma cu un an jumate, aici nu era nimic. Doar balarii cat noi de inalte.
Se simte a „acasa” de cand ne-am mutat.
Treptat, incepe sa si arate.
E Duminica dimineata. Bate clopotul.
Ma intorc la treaba ❤️

Elena
Follow Me
Ultimele postari ale lui Elena (vezi toate)

Articole recomandate

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: