Creatorii si distrugatorii lumilor magice

Cand am iesit pe poarta in dimineata asta, a rasarit un gand, apropo de Mosi, fiinte magice si copii.

Ne petrecem ani buni convingand copiii ca primesc cadourile de la Mos Nicolae sau Mos Craciun, ca vine Iepurasul de Paste, ca Zana Maseluta le ia dintii de sub perna si le lasa un banut, ca Mos Ene vine pe la gene, ca zanele ajuta florile sa creasca, Baba Dochia isi leapada cojoacele, ingerul pazitor ne protejeaza si spiridusii fabrica si impacheteaza cadouri.

Mai apoi, dupa 8-10 ani, daca lumea lor fantezista persista, ce facem?
Ii scuturam si ii indemnam sa isi revina, sa fie oameni seriosi, sa lase copilariile, ca sunt alte lucruri care merita atentia, concentrarea si dedicarea lor.
Daca fantezia continua pana prin adolescenta, sansele de a pasi pragul unui terapeut care sa „trezeasca” copilul, cresc considerabil.

Lumea asta magica e „all fun and games”, dar hai sa fim seriosi. Nu o facem pentru ei. O facem pentru noi.
O facem ca sa readucem magia in viata noastra, sa ne mai bucuram cativa ani de naivitatea si uimirea traite prin ochi mici de copil.
Si cat sunt mici, sunt dragalasi.
Cum inceteaza sa mai fie asa dragalasi, ii smulgem din lumea feerica tot de noi creata, si ii fortam sa intre in realitatea ursuza a oamenilor mari.
Una in care gramatica si algebra sunt mai importante decat credintele in personajele unei lumi nevazute.
Una in care completarea de fise si facutul patului la dunga sunt mai importante decat holbatul pe fereastra in asteptarea primei ninsori.
Una in care parintii ar face orice pentru copiii lor, mai putin sa ii lase sa fie ei insisi.
Izul si-a primit de aseara cadourile. O data de la ai nostri, o data de la noi. A primit dulciuri, fructe, si doua jucarii.
Atat de tare s-a bucurat, incat a cantat, a dansat si s-a jucat cu jucariile toata seara, apoi s-a lasat cu o mare nemultumire cand a fost vorba de mers la somn, pentru ca el inca s-ar mai fi jucat. Si il cred pe cuvant. Toata camera era cuprinsa de sentimentul ala cald de Craciun. Foc in soba, brad proaspat impodobit, pe camerele de supraveghere se vedeau particulele de apa din ceata groasa de parca viscolea, si colindele au cantat pana am dat stingerea. Toata camera mirosea a citrice. Era atat de bucuros, ca ar fi dormit cu jucariile in pat. Le-a pus in mijlocul patului si s-a intins langa ele, dar intr-un final am decis sa le lasam sub brad pana dimineata.
Stie ca nu exista Mosi? Stie. Are aproape 7 ani, si s-a prins de anul trecut, cand i-am impachetat cadourile cu aceeasi hartie cu care am impachetat coletele clientilor mei.
Credeti ca i-am spart bula de magie prin faptul ca nu am insistat in continuare ca defapt cadourile alea au fost aduse de Mos Craciun, si nu cumparate de mine online?
Nici pe departe. Ba daca as fi facut asta, i-as fi insultat maxim inteligenta. Pentru ca e mic, nu inseamna ca e si fraier.
Acum ca stie de la cine primeste cadourile (si a stiut mereu, daca e sa ma intrebati pe mine), credeti ca a capatat vreo aversiune fata de sarbatori, sau nu mai crede in magia Craciunului?
Nici vorba. Iubeste la fel de mult Craciunul, adora bradul impodobit, cadourile, si implicit pe Mos Craciun.
Vad zilele astea in anumite grupuri online cum parintii plang distrugerea inocentei copiilor prin faptul ca afla ca nu sunt reali Mosii.
De ce, oare, ar fi dezamagit un copil sa afle ca primeste cadourile de la parintii lui iubitori si grijulii, care se spetesc pentru fiecare banut in parte, care au grija ca lui sa ii fie cald, sa aiba haine, sa aiba mancare, si care se ingrijesc permanent de bunastarea lui fizica si psihica, decat de la un strain care il viziteaza o data pe an, si pe care nici macar nu il vede vreodata? De ce s-ar simti mai special copilul primind cadouri de la un necunoscut, fie el si fantastic, decat de la cei dragi ai lui?
Oare copiii au nevoie de astfel de personaje pentru a se simti speciali? Sau parintii?  🙂

Apropo de Mos Craciun, Mosul asa cum il stim noi astazi, cu obraji rumeni, haine rosii, durduliu si vesel, a fost inventat de Coca Cola. Daca nu stiati, aflati acum.

In 1931 Coca Cola a contractat un ilustrator, pe Heddon Sundblom, sa il deseneze pe Mos Craciun pentru reclamele lor. Sundblom s-a inspirat din poemul lui Clement Clark Moore publicat in 1822, “A Visit from St. Nicholas”, cunoscut mai mult ca “Twas the Night Before Christmas”.

Inainte de asta, perceptia asupra Mosului era una variata in lumea intreaga. Unii il vedeau ca pe un barbat inalt, altii ca pe un elf, iar altii ca pe un personaj inspaimantator.

Aveti grija de lumea magica in care va introduceti copiii. Daca nu vreti sa ii smulgeti cu japca de acolo peste cativa ani, puteti face in asa fel incat sa deveniti parte din poveste, si eforturile voastre combinate cu armonia din familie sa le creeze celor mici o copilarie de basm. Una in care sa domneasca bucuria, recunostinta si iubirea.

Si asa cum spunea Grinch:

„Maybe Christmas,” he thought, „doesn’t come from a store. Maybe Christmas…perhaps…means a little bit more?” 🙂

 

Elena
Follow Me
Ultimele postari ale lui Elena (vezi toate)

Articole recomandate

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: