Patanie dupa ce am postat cartofi prajiti in untura

Doamne fereste, oameni buni.
Va rog io sa nu imi mai ziceti de dulce cand postez mancare, ca patesc nepatite, si chiar vreau sa facem rubrica de gatit afara, or in ritmul asta nu se poate :))
Ca sa pricepeti despre ce e vorba:
Termin eu de spalat vasele intr-un sfarsit, ca laitmotivul vietii mele asta e, vasele, si zic hai.
Sa ma apuc de pus la borcane.
Pana oi apuca sa imi iau tuci mare (ceaun, pentru care nu sunteti din sud), zic iaaa ca am o minunatie de oala de fonta emailata in care fac cartofi prajiti si e vesnic plina cu ulei.
Ulei, untura, ce se nimereste.
Masa perfect curata, pun eu un prosop pe ea ca sa nu mi se ude frumusete de tocator de bambus pentru ca imi era lene sa mai sterg masa, iau tacticos oala de 6L plina de ulei si o pun pe tocator, caut un bidon sa depozitez uleiul, si ma gandesc.
Sa iau palnie?
Pai ce sa fac, ma, io cu palnia?
Eu, turnatoarea de cafele si ciorbe, apa si sucuri, dulceturi si sosuri de paste, ce sa fac, mamica cu palnia?
Pai chiar am imbatranit degeaba?
Nu pot sa torn un amarat de ulei intr-o gaurice?
Ridic oloiul si ma apuc de turnat. Curge un fir pe langa. Ma timorez si incetinesc ritmul. Se scurge si mai mult. La d-astea nu stiu daca stiti, dar e ca la Formula 1. Go fast, or go home. Ca altfel nu ai precizie, si se prelinge apoi ca inghetata in mana unui copil mocait.
Asa ca maresc debitul.
Traiasca mama aluia de a plantat florile din care s-a facut uleiu’ ala, daca am nimerit mai mult de 5 picaturi in bidon!!!
Eu! Mama punctelor stoarse din tuburi de vopsea si bibilitoarea de detalii zentastice!
Ulei pe juma’ de masa, ulei in cratita, ulei sub cratita, ulei pe si sub tocatorul de bambus, ulei pe prosopul de sub tocatorul de bambus!
Dau sa sterg uleiul de pe masa, se scurge pe jos. Ma aplec sa sterg baltoaca de jos, mi se crapa pantalonii…
Aoleoooo viata!
Sterg cat sa nu se mai duca pe jos, dau sa ii povestesc lu’ vara-mea patania la cald, ca ea stia, ca si mine de altfel, ca azi fac zarzavat.
Cui sa ma plang si eu de prostia mea, daca nu neamului meu al mai apropiat si o idee mai destept?
Apucam sa „ne” radem pret de 3 fraze, imi moare bateria.
Gata. Deja intrasem in modul „bring it on!”.
Cu ulei pe masa si in papuci, cu pantalonii crapati pe interiorul cracului, respir.
Iau buretele plin de ulei, merg catre bidonul cu robinet din bucatarie sa il spal. Curg doua picaturi. Respir.
Te arunc, ba, cand oi fi inlocuit cu baterie de apa curenta in forma de lebada dansatoare!
Mergand intr-un calcai, cu papucii inca plini de ulei si buretele in mana, cu ochii dati peste cap atat de tare incat mi-am vazut neuronul, ma duc spre butoiul cu robinet de afara, fericita ca apuc macar sa imi spal papucii.
Cobor treptele, invart robinetul, si… Gol. Namila de 500 de litri, strop de apa nu mai avea.
Ma intorc in casa, pun telefonul la incarcat si ii transmit lu’ vara-mea in felul urmator:
– Vezi? Vezi cat e de periculos cand incerc sa fac pe gospodina? Ma duc sa ud in solar.
Si uite asa mi-am bagat piciorul plin de ulei in el zarzavat.
Deci nu mai faceti d-astea, da? Hai, va rog frumos :))
Elena
Follow Me
Ultimele postari ale lui Elena (vezi toate)

Lasă un răspuns