Educatia personalizata a Izului la 6 ani

Fiind un copil care pana acum a explorat toate stilurile si metodele de invatare, bazandu-se cel mai mult pe vizual si kinestezic iar auditiv retinand orice are o melodie sau vreun sunet interesant, Izul face anumite asocieri si conexiuni care, noua, astora de am trecut prin sistemul in care am fost invatati ce sa gandim, pierzandu-ne driveul nativ in aplicarea informatiei, ni s-ar parea… Ciudate.
Auditiv e omul care, daca asculta un cantec unde in mod normal noi ne axam pe vocea principala, el pe langa vocea principala aude fiecare backing voice, fiecare efect, fiecare artificiu de sunet pe care noi nici macar nu il constientizam la o prima auditie. Si poate nici la a 5a, pana nu il reproduce el si ne dam seama ca da. Era acolo. Doar ca creierul nostru nu a fost capabil sa il izoleze.
Este un om mic cu o personalitate raw, simte energia oamenilor cu care intra in contact si a facut asta de mic, este empatic, activ, si fericit din lucruri mici.
O conexiune pe care o face consta in atribuirea unor termeni noua, parintilor.
🎶 Daddy- Music
🦁 Mama- Lion
Cu toate ca eu i-am cantat de cand era in burta, taica-su l-a linistit cel mai bine de cand era bebel, tinandu-l pe piept si cantandu-i un cantec peruan.
Eu nu-s leoaica. Sunt capricorn, dar imi apar familia si cercul mic intocmai ca o leoaica.
Se opune predarii formale vehement, invata intotdeauna practic fara prea multa abstractizare, mai putin cand vine vorba de domeniile care ii plac foarte mult si cu care a crescut de mic, cum ar fi invatarea limbii engleze in paralel cu romana.
Matematica se lipeste de el doar practic: facem adunari cand culegem castraveti din solar sau zmeura din tufe, scaderi cand le mancam sau le punem in salate.
Invata de la fata locului cum se cultiva mancarea, ce efect au anotimpurile asupra vegetatiei, si sarbatoarea lui preferata este Craciunul, motiv pentru care canta colinde si vara.
Este un copil fericit, liber, si are bafta unei educatii organice, personalizate, bazata pe interesele lui si pe particularitatile lui.
Nu stie sa judece oamenii decat dupa ceea ce ei ii transmit.
Pentru el nu este important cine ce culoare are, ce haine poarta, ce lucruri si de ce valoare are pe acasa.
Iubeste sa modeleze plastilina, sa cante, sa danseze, sa se plimbe mult, sa gatim impreuna (curata morcovi, oua fierte, castraveti, usturoi, amesteca, framanta), sa se joace cu mingea, sa se joace cu animalele, sa sara pe trambulina, sa se uite la stele, si sa rada mult.
Asta asa, ca rezumat in foarte putine idei a ce inseamna „unschooling” pentru noi.
Inseamna conexiune, timp de calitate impreuna, si libertatea de a lasa copilul sa fie el, nu cine ii spune societatea ca ar trebui sa fie.
Nu crestem un om ca sa fie placut de societate. Societatea nu se place nici pe ea insasi. De ce as vrea sa imi placa copilul?
Crestem un om pentru el insusi, nu pentru altii. Il crestem astfel incat sa ajunga un adult capabil, independent, care stie sa isi caute resursele, care are skillsurile necesare unei vieti in care sa nu depinda de nimeni si care va sti ca poate face orice isi pune in minte, cu cateva conditii: sa cunoasca intotdeauna regulile jocului, sa vada mereu dincolo de aparente (ceea ce deja face), si sa stie mereu ca Karma nu doarme. Puteti inlocui cu „Dumnezeu” daca doriti.
La oras il alergam peste tot unde mergeam, mereu pe fuga, mereu in graba.
Acum in sfarsit este fericit si in elementul lui.
Ce ne intereseaza cel mai mult in cresterea lui? El. Nimeni si nimic altceva.
Nu se afla in competitie cu nimeni. Nu este comparat cu nimeni. Nu trebuie sa faca nimanui pe plac daca actiunile care duc la acest rezultat merg impotriva naturii lui.
In seara asta am prins „the golden hour”.
Din 20 de poze am reusit sa aleg doua mai rasarite :))
Elena
Follow Me
Ultimele postari ale lui Elena (vezi toate)

Lasă un răspuns