Cum e viata ca parinte introvertit

Despre caracterul introvert si extrovert se vorbeste de foarte multi ani, si majoritatea articolelor pe care le gasim sunt despre copiii introvertiti.

De ani de zile caracterul introvert este privit ca o boala. Ca o deficienta, ca un handicap, ca o problema care trebuie rezolvata.

La un simplu search mi-au aparut atatea articole despre cum sa ajuti, cum sa “repari” un copil introvert, incat stau si ma intreb cum de barna asta maaare nu este evidenta si vizibila pentru toata lumea.

Dragilor, nu e nimic de reparat.

Cand o sa acceptam faptul ca suntem diferiti si cand o sa incetam sa setam norma ca fiind temperamentul extrovert, totul va deveni mult mai simplu de inteles si vom incheia ciclul asta bolnav in care, de la o generatie la alta, copiii trebuie sa fie prin definitie extroverti.

Dar ce inseamna lucrurile astea?
O sa scurtez definitiile ca sa intelegem toti despre ce vorbim:

Extrovertii sunt persoane care se exteriorizeaza usor, care se fac auzite foarte repede, care sunt foarte energice, expansive, vorbesc usor in public, nu au in general teama de ridicol, se descurca de minune in mijlocul multimilor, leaga repede prietenii, acapareaza conversatia, le place sa fie in centrul atentiei si tanjesc dupa interactiune umana.

Introvertii sunt opusul extrovertilor. Prefera sa isi selecteze atent compania, se simt foarte bine si cand sunt singuri, de obicei au o voce/timbru usor de acaparat de un extrovert, sunt usor de intrerupt, multimile ii obosesc, aglomeratiile dupa un timp ii seaca de energie, au foarte putini prieteni, prefera mediile linistite si activitatile care nu implica prea multa interactiune umana.

Multi oameni sunt o combinatie intre aceste doua temperamente.

Ce mi se pare mie personal deplasat este ca, desi in lume exista multi introverti “deghizati”, adica au o doza suficient de mare de energie si talent cat sa ii faca extroverti la locul de munca/scoala/intalnire ca mai apoi sa ajunga intr-un mediu in care sunt fericiti sa fie ei insisi, confortabili in postura de introverti, se idolatrizeaza si se doreste ca tipologia individului extrovert sa fie etalonul la care este de preferat sa ne raportam cu totii.

De ce?
Pentru ca imaginea conteaza.

Pentru ca nu este cool sa iti vezi de viata ta linistita. Este plictisitooor!
Lumii nu ii place plictisitor!
Lumea adora indivizii energici, colorati, sclipiciosi, galagiosi, bagaciosi, sufletul petrecerii, centrul in jurul caruia multimea jubileaza ca norodul adunat in jurul lui Basescu la plimbarile prin tara.

Uite alta doavada de extrovert.

Cu cat mai galagios, cu gura mai mare si mai agitat este personajul, cu atat oamenii il vor adora mai tare.

De ce? Poate pentru ca li se pare interesant. Poate pentru ca e in gena umana sa fie asa.

Un introvert, de exemplu, nu va fi niciodata privit ca un lider la fel de eficient ca un extrovert.
Ca sa fii lider ai nevoie de o anumita nebunie, ai nevoie de limbarita, de tupeu, de o doza de inconstienta numita de multi “curaj”.

Presimt ca imi voi lua cateva sudalme cum ca as incerca sa denigrez extrovertii. Departe de mine.
Ce fac este doar sa subliniez un punct de vedere, cu exemple duse o idee la extrem dar care sunt menite sa clarifice imaginea de ansamblu.

Pentru ca vorbeam mai sus de acele articole care trateaza copiii introverti ca pe unii cu deficiente si probleme de rezolvat, intr-un singur aspect au dreptate: copiii introverti pot creste cu un handicap social din cauza temperamentului lor, dar nu din cauza lor.

Parintii unui copil introvert, daca nu ii accepta si valideaza sentimentele acestuia, pot cadea in capcana lui “De ce nu poti sa fii si tu ca X?”.

”Fii mai tupeist, fii mai cu limbarita, fii mai curajos, fii mai fasnet, fii mai asa si pe dincolo”.

Asa se incropeste definitia perfecta a individului care creste crezand ca are pe bune o problema, si, daca nu se prinde la timp cum sta treaba si ca el este perfect ok, o sa ingroase randurile celor de care va povesteam mai sus, care vor roi in jurul extrovertilor si isi vor dori…

Sa aiba increderea unui extrovert, sa aiba rapiditatea lor in decizii, sa aiba curaj sa poarte ce poarta ei, sa se faca auzit la fel de repede, etc, etc, etc.

Extrovertii, la randul lor, pot cadea in aceeasi capcana. Desi laudati pana la o anumita varsta pentru comportamentul “outgoing”, de la o varsta un extrovert isi poate dori sa aiba siguranta, relatiile stabile si linistea unui introvert. Macar din cand in cand.

Si stiti ce e si mai trist? Ca in ciuda tipologiilor de la cei doi poli opusi, niciuna nu are nimic a face cu increderea in propria persoana si succesul pe termen lung.

Fiecare tip de temperament are plusuri si minusuri, si fiecare dintre noi, indiferent de tipologie, suntem suma circumstantelor, deciziilor, lectiilor, mediului si  relatiilor avute pana in acest moment al vietii noastre.

Este de preferat sa fim extrovertiti sau introvertiti?
Nu stiu. Asta fiecare decide pentru sine, dupa o introspectie minutioasa.

Eu stiu doar ca sunt o persoana introverta.
Sunt o mama introverta, o sotie introverta, o femeie introverta.

Acum hai sa va povestesc cum se manifesta aceasta trasatura in cazul meu (si al sotului meu). Si copilul face parte din aceasta categorie, tocmai de asta pentru el am ales educatia personalizata, dar despre el vom povesti alta data.

Cumva vreau sa normalizez acest termen si cine se regaseste in cele ce urmeaza, fie si partial, sa inteleaga ca nu e nimic anormal in a fi asa.

Cum este viata mea ca parinte introvert?

Simpla si frumoasa.

De cand ma stiu m-am exprimat mai bine in scris decat vorbind, unul din motive fiind ca am o idee mai mult timp sa imi astern ideile intr-o ordine anume, si in caz ca vreodata uit ceva, pot reveni si completa. Plus ca in scris curg ideile altfel, mult mai fluent decat verbal.

Am fost unul din copiii in care s-a dat o vesnica batalie intre dorinta mea de a fi eu si dorinta altora ca eu sa fiu altfel.

”Vorbeste mai tare, flutura mana in clasa, baga-te in fata, fii mai incisiva, nu mai fii asa sensibila, fa-te vazuta, fii mai intepata!”

Apoi, la fiecare incercare a mea de a ma modela tiparului dorit, venea inevitabil completarea “…dar nu asa!”.

De ce? Pentru ca un colectiv/familie/anturaj odata invatate cu tine comportandu-te intr-un anumit fel, va ridica spranceana atunci cand vei incepe sa te comporti altfel.

O persoana vulcanica indemnata sa fie mai temperata va fi dupa un timp banuita de depresie (si sunt sanse mari chiar sa o aiba, pentru ca i-a fost ciuntita caracteristica de baza a personalitatii ei).

O persoana domoala indemnata sa fie mai extravaganta va fi banuita de prost gust si nesimtire, pentru ca a fost impinsa sa isi schimbe trasaturile ei de baza cu altele care nu o definesc si pe care nu stie sa le dozeze/manevreze, asa ca riscul de a cadea in ridicol este foarte mare.

Eh, si cand lucrurile astea se intampla… Ce faci?

Mie experienta mi-a spus asa:

Pentru ca in ciuda faptului ca sunt introverta nu imi place sa fiu singura cuc, am gasit sufletul asemenea mie, care nu doar ca ma accepta asa cum sunt dar imi celebreaza fara sa stie temperamentul facandu-ma sa ma simt bine si perfecta exact asa cum sunt.

Si fizic, si psihic si tempermanetal.

Impreuna am facut un pui care la randul lui este inteles pe deplin, cu toate ca, daca ar fi fost un extrovert, ne-am fi pliat pentru a intampina toate necesitatile pe care aceasta trasatura le are. Nu a fost cazul.

Un lucru pe care as vrea sa il clarificam si este foarte important, este preconceptia cum ca introvertii sunt timizi si antisociali.
Aceasta afirmatie este depaaarte tare de adevar.

Introvertii nu sunt timizi si antisociali, nu toti in orice caz, ci doar foarte foarte selectivi.
Spre deosebire de extrovertii care se aleg de multe ori cu atentie nedorita, companie care se agata de farmecul lor si anturaj pe care nu mereu il pot controla, introvertii sunt aia care dau bonuri de ordine si fac preselectii.

Glumesc, nu au atatia candidati la postul de “prieten”, dar perefera ca aia cativa prieteni sa fie pe bune, sau sa nu fie deloc.

Asa ca, eu sunt perfect impacata sa va destainui faptul ca am 3 prieteni adevarati in acest moment al vietii mele, si eu ma numar printre ei.

Ce inseamna prieteni adevarati?
Inseamna oameni pe care ii plac, pe care ma pot baza oricand, cu care vorbesc oricand si orice, care ma accepta, ma iubesc si ma respecta si sentimentele sunt reciproce.

Ce altceva ma defineste ca parinte introvert?

Imi invat copilul prin propriul exemplu niste lectii importante:

1. Oamenii vin si pleaca, dar tu o sa ramai mereu cu tine. Este esential sa te placi, sa te iubesti si sa te apreciezi.
2. Atunci cand tu esti ok cu tine, nu vei face tot posibilul ca prin orice mijloace sa epatezi, sa sochezi, sa tanjesti dupa aprecierea si validarea celor din jur.

3. Stima de sine se obtine in primul rand prin reusite personale si sentimentul de implinire pe care il ai tu in legatura cu tine. Reusite mici, medii, mari, targeturi atinse, lectii invatate pe parcurs. Contribuie la stima de sine si statutul, si aprecierea celor din jurul tau, dar pentru ca acea apreciere sa existe trebuie sa aiba mai intai asupra a ce sa se reflecte.

4. Este esential sa te tratezi asa cum ti-ai dori sa te trateze altii. Sa fii bland cu tine, sa nu te judeci prea tare, sa iti permiti sa faci greseli, si sa fii bun cu toti si toate.
5. Viata e prea scurta sa incerci sa faci altora pe plac tot timpul. Cine nu te place, poate sa nu te placa stand in afara cercului tau, nu in el. Linistea in viata nu o capeti incercand sa multumesti pe toata lumea, ci pastrand in jurul tau indivizi stabili psihic, care accepta unicitatea celor de langa ei.

6. Nu esti obligat sa faci nimic din ce nu vrei. Esti stapan pe deciziile tale si intotdeauna trebuie sa fii pregatit sa dai piept si cu consecintele, oricare ar fi ele.

7. Riscurile este bine sa le iei calculat, dar pastrand balata. Cad risti aruncandu-te cu capul inainte il poti pierde, cand calculezi prea mult e foarte posibil sa ramai pe loc si sa ratezi oportunitati. Cand iti asumi un risc, ia in calcul cel mai dezastruos lucru care se poate intampla. Esti ok cu el? Atunci go for it!
8. Intr-o lume bazata pe aparenta, este esential sa te concentrezi pe esenta. Oamenii vor masura respectul pe care ti-l datoreaza in ce ai mare, mult, scump si lucios. Pentru inceput poti avea o inima mare, sinapse multe, timp scump pe care sa nu il irosesti cu cine nu merita si un deget mijlociu lucios care sa se vada la nevoie.

9. Sunt atat de introverta ca nu am vrut sa stau intr-un colectiv si sa lucrez pentru altii. Este ok sa fii antreprenor si sa iti castigi traiul din ceea ce te pasioneaza, lucrand ceva cu capul si mainile tale.

10. Din cand in cand e sanatos sa iesi din cochilie si sa iti impingi limitele dincolo de zona de confort. Ori ti se va mari zona de confort, ori te vei intoarce inapoi, dar macar vei sti ce e dincolo.

Imi mai invat copilul ce este frumusetea diversitatii. Nu toata lumea trebuie sa gandeasca sau sa traiasca la fel ca noi, si nici noi ca altii.

 

Daca am fi toti la fel, unde ar mai fi farmecul?

Tu cum esti? Introvert sau extrovert? Ce preconceptii ai intalnit pana acum?

(imaginea acestui articol este proprietatea IzDeViata si nu poate fi folosita fara acordul nostru in scris)

 

Elena
Follow Me
Ultimele postari ale lui Elena (vezi toate)

Lasă un răspuns