Ganduri la 31 de ierni

Bine, pe voi e posibil sa nu va intereseze prea tare, dar eu de multe ori scriu pentru mine, pentru Seb cand va fi suficient de mare sa ii las mostenire blogul in caz ca va mai exista All mighty Internet peste 14-16 ani, si pentru oricine crede ca ii folosesc articolele mele si are de retinut ceva bun din ele.

Acum sa revenim.

Da, azi fac 31 de ierni. Nu e ca si cum as face 100 si as avea experienta a 3 vieti de impartasit, dar este prima mea zi de nastere aici, in casa noastra.

Poate ca unii vor da ochii peste cap gandindu-se “bah, m-a omorat cu casa asta a ei, a lor, una-doua, hop, casa noastra si acasa”.
Aici intervin diferentele alea de care mai vorbeam noi, care ne fac unici, si tot aici intra in ecuatie ce este important pentru fiecare.

Am visat sa am casa mea dintotdeauna, asa ca acum, dupa 5 luni de la mutare, inca nu m-am saturat de sarbatorit “prima data” din foarte multe evenimente.

Am avut prima noapte dormita aici, primul Craciun, prima zapada, primii copaci, primul foc in soba, primul om de zapada, primele clatite, multe prime dati.
De ce simt nevoia sa marchez toate aceste micute si pentru unii extrem de banale evenimente? Pentru ca asa ma bucur eu de viata. Asa pastrez entuziasmul viu. Pentru ca, desi nu ma agat de trecut si nu pastrez (multe) obiecte care sa imi aminteasca de locuri, persoane, situatii, am invatat sa apreciez altceva: amintirile unor momente frumoase.
Asa, in momentul in care se intampla un lucru pentru prima data, ancorata in prezent si pretuindu-i existenta, il savurez si ii ofer toata atentia mea.
Abia atunci cand nimic nu ma va mai impresiona, abia atunci cand nu ma voi mai bucura de aceste micute clipe, cand voi fi tentata sa trec nepasatoare pe langa ele, se va declansa alarma cum ca ceva este in neregula. Si sper sa nu se intample asta niciodata.

Anul trecut imi sarbatoream cei 30 de ani la Sinaia, intr-o escapada de vreo 3 zile. Era prima noastra mini vacanta in 3 si a fost cel mai frumos cadou pe care il puteam primi in acel an, pentru acea aniversare.

Anul acesta, la 31 de ani, am decis sa nu sarbatoresc in vreun mod special, ci doar sa ma bucur de ce am, de ce sunt si de cine ma inconjoara. Adica fara tort, fara nimic, doar o pizza buna, un film si timp petrecut impreuna.

Habar nu aveam eu ca fix cu o seara inainte mi se pregatea o surpriza, asa ca matusa mea impreuna cu fata ei si prietenul fetei au venit prin mocirla si viscol cu tortul in brate sa ma surprinda.

Am ramas fara cuvinte si m-am bucurat enorm.

De aceasta aniversare, cred ca pentru prima data, experimentez un sentiment nou. E ca o bula, ca un cerc care s-a inchis. Din acest punct imi doresc doar sa protejez ce se afla inauntru, sa tin tot ce e rau afara, si sa las doar lucruri bune sa mai intre daca au de intrat.
In rest nimic nu imi mai doresc.

M-a apucat 5 dimineata cautand prin magazinele online sa imi iau ceva dragut, care sa ma bucure. Ceva strict pentru mine, pentru sufletul meu. Am buget generos, optiuni cu nemiluita, dar dupa cateva ore bune de rasfoit diverse categorii de produse, am ajuns la concluzia ca nu vreau nimic care sa fie strict pentru mine.

Haine am suficiente pentru nevoile mele, incaltaminte am, telefon, tableta, camera foto, materiale de pictura, gadgeturi, parfumuri, am. Cu toate ca am doar cateva din fiecare, nu va imaginati dressinguri, dulapuri pline si mai stiu eu ce, nici macar nu ajung sa le port sau sa le folosesc pe toate cat de des ar trebui.

Am invatat sa traiesc cu putin, nu simt nevoia de mai mult pentru mine personal, asa ca cel mai probabil o sa imi fac o bucurie si o sa mai cumpar niste lucruri pentru casa.
Sa fie luate, ca le pun eu la locul lor cand om finaliza-o.

Anul asta este anul recunostintei. Un an in care ma bucur pentru toate lucrurile mici si mari, si un an in care pun in practica din plin sfatul bunicii mele de aproape 87 de ani:

”Multumeste pentru ce ai si bucura-te de ce ai. Ca Dumnezeu iti mai da.”

Sa fim cu totii sanatosi.

Fiti bine, dragilor, si sa ne citim tot aici si anul acesta.

(credit foto: Makarios Decor)

Elena
Follow Me
Ultimele postari ale lui Elena (vezi toate)

Lasă un răspuns