Multumesc, 2020

Pentru foarte multi oameni 2020 a fost atat de mizerabil incat s-au facut meme-uri pe baza lui. Fiindca atunci cand te saturi de injurat, incepi sa faci haz de necaz. E cam singurul lucru care te desparte de disperare.
Cu toate astea, in situatii de criza unii oameni clacheaza, iar altora li se aprinde un manunchi de paie la fund, drept urmare incep sa ia decizii radicale, care sa ii previna din a cadea in groapa cu rahat in care multi deja baltesc si unde nu vor sa ajunga fie ce-o fi.
V-ati prins, cred. Noi am fost aia cu nadragii in flacari.

Am fost aia “egoisti” atunci cand am ales sa facem ce a fost nevoie pentru ca familia noastra si copilul nostru sa fie bine.

Tineti minte de la mine ca nu este egoism sa faci ce simti ca e mai bine pentru tine, la fel cum nu e altruism sa stai sa te plangi in cor cu altii ca ce nasoala e viata, fara sa miscati unul un deget.

Cat timp stai in rand, e ok. Cand faci o miscare in directia propriei fericiri si bunastari nu mai e ok.

De asta e bine sa ti se rupa, pe romaneste, de gloata.

Anul asta m-a calit. Mult. Mai mult decat mi-as fi dorit. Si am invatat multe lucruri importante, cum ar fi ca:

– cu cateva exceptii care inca mai gandesc sanatos, oamenii vor sa fii bine, doar sa nu fii mai bine decat ei

– orice ai zice/face, oricand, cineva o sa se gaseasca sa te contrazica

– indiferent ce ai zice/face, cineva o sa se simta ofensat

– in momentul in care reusesti ce ti-ai propus, altcineva o sa astepte sa calci pe bec
– in Romania nu e ok sa ceri sprijin cunoscutilor daca nu ai vreo boala in stadiu terminal care sa ii faca pe cei implicati sa simta ca ti-au salvat viata sau macar au incercat

– oamenii cu bun simt si verticali de obicei sunt tacuti si nu intra in dispute, in schimb cei cu sinapse putine si scurte sunt guralivi si au o parere puternica despre orice si oricine, chiar daca nu ii priveste personal

– suntem diferiti si e perfect ok sa fie asa. Pana anul asta nu am inteles treaba asta pe deplin, dar e mai bine mai tarziu decat niciodata

– maturitatea emotionala consta in a a vea o parere diferita de celalalt si a accepta punctul lui de vedere chiar daca experienta si viziunea ta sunt diferite de ale lui, lucru care te-ar putea face sa nu fii de acord cu el

– oamenii nu vor mereu sa fie intelesi cat sa fie aprobati si opiniile lor validate. Atata nevoie de validare ca anul asta nu cred ca am vazut vreodata, si asta cred ca se trage din lipsa de control asupra evenimentelor care ne-au schimbat viata anul acesta, si faptul ca nu avem mai nimic de spus care sa si fie bagat in seama in ceea ce le priveste.

– reteta succesului nu exista. Pentru fiecare succesul inseamna altceva, prin urmare a ne proiecta propria definitie A succesului in viata altcuiva reprezinta nu doar cretinismul absolut dar si o pierdere de timp, intr-o viata si asa prea scurta.

Apropo de asta, am aflat recent ca succesul in viata e sa ai sau macar sa para ca ai. Sa ai lucruri multe, sa ai case, masini, sa ai bani cu nemiluita si un copil pana-n patruj de ani, ca sa inchida bula. Daca mai si gasesti pe unu sau una cu care sa dai bine in poze, e perfect. Dar nu e musai. “Pă opulență și barosăneală”, cum ar veni.
Stiti vreo persoana care are toate astea fara minim un credit, un business care a prins extrem de bine unde munceste de ii sar ochii sau vreo activitate dubioasa? Nici eu. Dar cica orice sub nivelul asta inseamna mediocru spre foarte prost.

Succesul pentru mine a insemnat sa fiu fericita, eu impreuna cu familia mea. M-am casatorit la 21 de ani (“saraca… asa devreme…”), am facut copil la 25, apoi mi-am vazut de ale mele. Am ridicat o casa, am creat un mic brand, am deschis o afacere, ce m-a dus capul si ce mi-a placut.
Atat? Atat.
Cine vrea mai mult, sa isi faca. Culmea e ca cei care ajung la niveluri inalte financiar si personal, nu se uita la altii sa zica “ Pfff, saracie! Tu de ce n-ai? Ca uite eu unde am ajuns!”. Nu. Oamenii aia isi vad de viata, isi vad de familie, afaceri si ce mai au ei, cauta sa intretina ce au reusit sa construiasca, si aia e.

– energiile de acelasi fel se grupeaza. Nu stiu daca ati observat, daca vi s-a intamplat, dar in general oamenii care gandesc la fel ajung sa se invarta in aceleasi cercuri sau sa se gaseasca reciproc. Apoi se alimenteaza reciproc emotional, informational si energentic in functie de natura lor. Mi se pare fascinanta treaba asta.

– singurul termen de comparatie sanatos pentru mine sunt eu. Va spuneam mai sus ca suntem toti diferiti si e perfect normal sa fie asa. De ce, vreodata, mi-as compara viata cu a altcuiva care pana in acest punct nici macar nu a avut acelasi parcurs, aceleasi circumstante, aceleasi provocari ca mine? Daca tin neaparat sa ma compar cu cineva, ma compar cu mine de acum 1-2-5 ani, sa vad daca am evoluat sau ce pisici am facut. Caut sa vad daca sunt o mama mai buna, o sotie mai buna, un om mai bun, un antreprenor mai bun decat eram acum X timp. Cam asta ar fi ideea, cred, sa evoluam pe masura ce trece timpul, si sa devenim variante mai bune ale noastre in toate domeniile vietii.

2020 pe cat de scarbos a fost din punct de vedere politic (pentru ca da, eu cand ma refer la pandemie o privesc tot ca facand parte din spectrul politic, o sa discutam peste un an si de ce), a fost anul decisiv pentru noi.

Dupa ce timp de cativa ani am lucrat an de an atat cat am putut la casa pe pamant si tot amanam mutarea pentru cand avea sa fie totul gata, anul asta ne-am strans tot curajul la un loc si am facut pasul decisiv, lasand in urma cele cateva avantaje de a sta la bloc.

Pentru ca nu stiu daca stiti, dar a fi curajos nu inseamna sa nu iti fie frica. Inseamna sa iti fie foarte frica dar totusi, calculat si responsabil, sa te avanti.
Iti iei marje de eroare, iti faci planuri de rezerva si incerci sa vezi ce iese. Cand stii ca nu e de stat pe loc si nici inapoi nu reprezinta o optiune valabila, mergi inainte si faci sa functioneze.

Eu cred sincer ca toti oamenii sunt curajosi in circumstantele potrivite. Cand viata curge comod da, te uiti la altii si zici “eu n-as putea…”, sau “uite-l si p-asta…” dar cand nu o sa ai incotro o sa vezi ca poti. O sa poti mai mult decat ti-ai imaginat vreodata.

Asa ca da. Multumesc 2020 pentru lectii, pentru imbold si pentru noul inceput.
Pana acum multe seminte au fost plantate.

Au prins radacini sanatoase si de acum inainte vor inflori gratios.

 

 

 

Elena
Follow Me
Ultimele postari ale lui Elena (vezi toate)

Lasă un răspuns