Mutarea la tara partea a 2a: minimul necesar, maximul de fericire

Am asteptat o luna sa scriu articolul asta, in ideea ca intre timp vom termina treaba, totul o sa fie perfect asezat, toate lucrarile incheiate si Pinterestul o sa imi ceara sfaturi si  idei de design interior.

3, 2, 1… Aaahahahaha!

Primul pont legat de viata la tara, dragii mei, e ca treaba nu se termina niciodata. Doar daca nu vrei nu ai nimic de facut. In rest e mereu ceva de facut.

Ieri pentru ca chiaaar nu aveam chef de ridicat un pai, m-am apucat de facut poze. La ce era, fix asa cum era, pentru ca daca mai astept mult sa scriu articolul asta o sa uit detalii importante, si nu vreau asta.

Pentru ca am promis detalii, exact asta voi “livra”. Poate vor fi de folos cuiva.

Ininte de toate, cine nu a citit prima parte, o gaseste Aici

Acum sa vedem concret ce anume am facut pe langa visat, dupa ce am decis sa ne mutam la tara.

Visul a inceput acum 5 ani, dupa ce am aflat ca sunt insarcinata. Din acel moment au inceput sa se invarta rotite in directia lui “cum sa facem sa ii fie cat mai bine noului membru al familiei”.

Cum nu ne place sa ne indatoram, e un stres mult prea mare pentru noi, ne-am bazat constant pe banii cash stransi.

Eram amandoi freelanceri la vremea aia, asa ca nu se putea pune problema de strans repede toti banii necesari, alt ajutor financiar nu am avut, asa ca am fost noi pe oasele noastre. Vorba matusii mele, nici eu nici sotul “n-avem mama, n-avem tata”. Adica am fost si suntem pe barba noastra.

Buuun, fast forward rezumat intr-un paragraf, am ridicat o casa in doi insi, adica noi doi (va povestesc si despre ea probabil anul viitor cand va fi gata), dar mai departe de “la rosu” nu a fost posibil sa avansam.
E o chestioara micuta, de un 6 pe 7, parter si o mansarda cu acoperis intr-o apa, suficienta pentru trei insi ca noi, momentan nu e de stat in ea iarna, dar cu toate astea am stabilit inca dinainte sa ajungem aici ca ne vom folosi de spatiul destinat bucatariei la maxim. Am plecat de la inghesuiala, asa ca nu mai voiam sa gatesc acolo unde lucrez si dorm.

Unde inseamna “aici”? In judetul Dambovita, la jumatatea distantei intre Bucuresti si Targoviste, in satul unde am copilarit si unde mi-am petrecut mai apoi verile, satul unde tata, fie-i tarana usoara, si-a dorit sa am unde “trage” daca vreodata voi dori asta.

Asa ca aveam aici 1000 mp, o casa neterminata, cu un gard neterminat si o dorinta mare de schimbare, de mutare, de mai bine, de mai liber.

Am intors problema pe toate partile, si dupa multa analiza am ajuns la concluzia ca vom putea finaliza casa mult mai repede daca suntem la fata locului.
Sa stam la rudele mele permanent era exclus, asa ca trebuia sa facem cumva ca acest lucru sa devina posibil.

Am aflat in prima faza de containere maritime care, odata scoase din uz, puteau fi reconditionate si amenajate in asa fel incat sa se transforme in locuinte superbe.

Singurul impediment era bugetul. Un container amenajat cap-coada era minim 12000 de euro, bani pe care noi nu ii aveam.
Ne-am analizat resursele si veniturile, si am ajuns la concluzia ca in timpul dat, respectiv cateva luni (atat am estimat noi ca ar fi durat pana la urmatorul lock down/ stare de urgenta), am fi putut strange maxim 5000 de euro.
Dupa ce prietenii nostri si prietenii lor s-au mobilizat timp de 2 saptamani si au strans putin peste 1000 de euro pentru proiectul nostru, ne-a ramas telul de a strange restul banilor din activitatile noastre. Si cumva am reusit.

Acum ne mai ramanea de vazut ce altceva in afara de un cort puteam lua cu 5000 de euro.

Dupa ce am puricat toate siteurile cu containere, dupa ce am cautat recenzii si am cerut feedback despre fiecare firma care suna bine pentru ce aveam noi nevoie, am ajuns la concluzia ca mai degraba cautam sa luam un container ca atare si sa il modificam noi.

Tot in ideea ca poate gasim mai ieftin.

Problema cu containerele scoase din uz e ca nu stii ce s-a transportat in ele. Poate s-au transportat legume, poate deseuri radioactive, poate s-a facut trafic de fiinte umane, poate poate poate. Plus ca daca respectivul container a inceput deja sa rugineasca, e mai mare daraua.

Asa ca, ajungand la capatul rabdarii, timpului si sperantei, am facut ce face orice om disperat. Am inceput sa intreb pe diverse grupuri pe Facebook, poate ca cineva care stie pe cineva care stie pe cineva avea sa vada postarile mele si sa vina cu solutia salvatoare. Pentru ca daca am invatat ceva in anii pe care ii am e ca orice problema are o solutie (la fel de bine cum pentru oamenii cu nori de ploaie deasupra orice solutie are o problema, dar nu vorbim despre ei acum).

Asa ca, in urma unei postari pe un grup de barbati priceputi la case a.k.a. constructori, am primit cateva oferte, din care una singura era in bugetul nostru.
Aceasta oferta ma incanta nu doar pentru ca se incadra in buget, dar nu erau costuri aditionale pentru transportul agabaritic, fiind inclus in pret, si oamenii fiind relativ aproape de noi.

Pentru ca multi m-ati intrebat cum, de unde si in ce fel, casuta noastra metalica tip container a fost facuta de  CasaMetalica .

Domnul Bogdan, patronul firmei care mi-a facut oferta, a fost foarte receptiv intotdeauna, mi-a raspuns la orice nelamurire, si daca vreodata nu putea raspunde la mesaje in momentul in care le trimiteam, ma suna a doua zi si vorbeam ce era de vorbit.

Lucrul asta a contat foarte mult si a dovedit de la inceput ca este profesionist, o calitate pe care eu o apreciez enorm, poate tocmai pentru ca este tot mai rar intalnita in ultima vreme.

Mi-a trimis contractul pe mail, l-am citit, semnat, scanat si trimis inapoi. Am achitat un avans de 50%, si restul banilor i-am transferat cu o saptamana inainte sa ne aduca mini casuta.

Destinatia casutei a fost foarte clara. De dormit si de lucrat. De gatit aveam sa gatim in bucataria casei neterminate, si pentru restul necesitatilor aveam sa improvizam.

Asadar: casuta noastra tip container are dimensiunile de 3m latime pe 6m lungime pe 2,4 inaltime. Baza, scheletul, este din profile metalice cu latimea de  10 cm si grosimea tablei de 1mm, izolatia este din vata bazaltica de 10 cm in pereti, tavan si planseu, panouri sandwich de 5 cm grosime si la interior peretii sunt de rigips, iar pe jos parchet.
Avem o usa de termopan, 3 ferestre, plase de tantari la ferestre si jgheab pe care se scurge apa de ploaie.

Toate astea plus transportul agabaritic au costat cam 4000 de euro.

Casuta este pusa pe piloni turnati de noi, cu legatura de 15-20 cm adancime intre ei, din boltari de beton plus beton turnat si facute “calcaie” in prealabil pentru priza buna. In orice grosime de beton aveti de turnat neaparat sa puneti armatura ca altfel se crapa. Puteti pune ce fier aveti la indemana. Bucati de sarma de dulgher, etrieri indoiti, fier beton, orice din sfera asta e ok si “leaga” betonul.

Casuta tip container a fost adusa cu o macara si pusa pe pozitie. In nici 30 de minute era gata.

A fost cea mai ieftina varianta de casuta modulara pe care oamenii acestia o construiesc, si ma bucur ca am aflat de existenta lor la timp.
Pe siteul lor si pe pagina Casa Metalica veti vedea mult mai multe optiuni. Ce avem noi este extrem de basic, dar in functie de bugetul pe care il aveti, ei va pot face cu baie, bucatarie, etajat, cu scara, cu terasa, cu ce vreti voi.
Noi ne-am propus ca indata ce vom termina casa inceputa si mai strangem niste bani, sa apelam la ei pentru inca o astfel de camaruta pe care sa o lipim si sa facem trecere intre ele. De mai mult nici ca avem nevoie.

Avem deja o luna de cand stam aici, am prins si cateva ploi zdravene, am facut si focul de vreo 5 ori pana acum, si pot spune cu mana pe inima ca sunt foarte multumita de alegerea facuta.
Pentru ca am prins si o bucatica de vara aici, va pot spune ca daca nu este casa umbrita de nimic si afara e foarte cald, neaparat aveti nevoie de aer conditionat, mai ales pe timp de zi.
Vazand noi cat de repede se incalzeste, ne-am gandit ca la fel de repede se si raceste. Nimic mai fals. Fiind incaperea mica se incalzeste repede si, spre surprinderea noastra, se mentine caldura foarte bine. Daca seara bagi in soba vreo 8-10 bucatele de lemn (ca in soba noastra mica nu incap bucati mari), se mentine cald pana dimineata la 5 fara niciun fel de problema.
Dar sa revenim cu povestirea cronologica.
Dupa ce am pus mobila la interior si ne-am instalat, am rezolvat si problema toaletei. Ca fara o patura mai stai, fara scaune mai stai, dar cand te trece tre’ sa te duci undeva. Aveam noi porumb in lateral si spate, dar totusi…

Asa ca a sapat sotul de a slabit vreo 2 kg o groapa cat el de inalta pentru o toaleta temporara. Zic temporara, pentru ca indata ce va fi gata baia din casa ridicata de noi, o acoperim pe aceasta. O sa fie dificil pana trecem de iarna, dar e ok. Ne descurcam.

O alta necesitate era apa. Rudele mele aveau pe acest teren, care pana acum 5 ani a fost teren arabil si din care noi am primit o parte, un put sapat pentru a uda ce se cultiva. Ne-au propus sa ne folosim de el pana cand vreodata vom face unul nou, si asta am facut.

Desi adancimea nu e foarte mare si am fi riscat sa ardem o pompa, am instalat o pompa submersibila cu furtun de un tol, si am avut bafta sa functioneze chiar daca in partea de sus si jos a pompei nu am putut respecta indicatile producatorului in ce priveste distanta care trebuie respectata pentru ca pompa sa functioneze optim.
Un pont, orice put proaspat facut sau nefolosit de hat timp are nevoie de apa curata si asta se obtine prin scoaterea apei din el cat mai mult timp, adica lasata pompa sa isi faca rodajul.
In acest moment, pentru ca apa noastra nu mai iese cu nisip atat de mult cum o facea la inceput, bem apa cumparata, urmand sa achizitionam un filtru de top cand vom trage apa in casa anul viitor, pentru ca e si foarte calcaroasa. Pentru decantare ne folosim de gravitatie si umplem mai intai un butoi de 120L cu apa, lasam apa sa se linisteasca timp de cateva ore si apoi luam apa din butoi. O folosim pentru spalat vase, spalat rufe si facut baie.
Apropo de rufe. Pentru rufe, tinand cont ca inca nu avem apa curenta, am luat o masina de spalat semi automata. Insemnand ca nu freci la mana, dar ii cari apa de te plictisesti. In prima faza incalzesti apa, o torni in cuva, pui detergent (eu folosesc manual), bagi rufele, le spala. Pentru ca are un furtun fix in fund, am urcat-o pe doi boltari de bca sa fie mai sus si sa se scurga apa bine. Se termina programul, scurgi apa. Ca sa nu imi rup carca tot scotand apa in galeata sau lighean, am taiat un furtun pe care il mufez la furtunul masinii si care duce afara, la vreo 4m de casa. Apoi pui apa sa clateasca rufele, spala, golesti, apoi pui apa cu balsam, le invarte, golesti, apoi apa sa clatesti balsamul, si finally golesti. Daca faci si mancare in timpul asta, risti s-o arzi faaara probleme :))

Un alt inconvenient era distanta de la put pana la casa. Sa tot fie vreo 30m. Acum imaginati-va patinand pe gheata pe timp de iarna pana acolo, sau cum ingheata apa pe furtun si ramai dand din buza aburinda. Pentru a remedia, am sapat (adica sotul, ca eu ramaneam in picioare pe cazma la cat de tare e solul) un sant de la put pana la casa, a imbracat furtunul in vata de sticla de 10 cm, cablul de curent l-a tras prin copex metalic, bagat tot in sant, acoperit santul, tras cablul cu caseta sub casuta, fixat acolo bine si acoperit ca sa nu o ploua si sa nu ajunga zapada la ea, si gata. Capatul furtunului ridicat cam 1m de la pamant, invelit in vata pana mai sus si cam asta a fost.

Va spuneam mai sus ca am facut de cateva ori focul. Avem o sobita cu nume tare simpatic, Prity o cheama, metalica, are samota la interior care pastreaza si mai bine caldura, si e o mica bijuterie. Momentan e urcata pe doi boltari de bca, probabil vom pune ceva si de jur imprejur in eventualitatea in care ar sari vreodata jar din ea, dar pana acum nu s-a intamplat. Pentru siguranta, centrele ISU recomanda sa se lase cam 40-60cm de la soba la perete, ca sa nu se incinga sau sa ia foc in caz ca temperatura e prea mare.  Tot pentru siguranta se poate placa peretele cu un soi de piatra, sau tabla, sau faianta sau orice nu arde. Inainte de a o pune in functiune am facut cateva ore focul in ea afara, ca sa arda vopseaua de pe tabla, altfel ne afuma tot in casa.

Acum foarte important: cum treci prin perete un burlan de soba astfel incat sa fie eficient, sa nu iti intre frigul pe langa el si sa nu arda ce ai prin/pe perete?

Noi avem burlane de otel. Ni s-au parut mai tapene si mai calitative decat cele de tabla. Coturile luate sunt de 90 de grade, din tabla pentru ca nu am gasit de otel, dar pentru a le fixa a facut sotul coliere de metal, din niste fasii circulare groase de 0,3 cm. Nu ma intrebati cum le-a indoit si taiat, ca n-am idee.
Pentru a trece burlanul prin perete masurati ca gaura sa fie pe traiectoria potrivita si nu cu mult mai mare decat trebuie.
Pentru izolare am folosit cochilie de vata bazaltica in care am imbracat burlanul, prinsa strans cu banda de aluminiu. Practic gaura din perete nu trebuie sa fie cu mult mai mare decat burlanul imbracat in cochilie. Dupa ce am scos burlanul prin perete, pe langa el, pentru a izola eficient, am dat cu spuma anti foc. E o spuma poliuretanica, se aplica exact ca cea pusa pe langa geamuri, si exact asa cum ii spune denumirea, e rezistenta la temperaturi inalte. Si nu arde, in caz de ceva se strange. Am testat.
Care e diferenta intre vata bazaltica si cea minerala de sticla? In principiu e vorba de temperatura la care rezista. Vata de sticla rezista la un 300-400 grade, in timp ce vata bazaltica poate rezista pana pe la 800 lejer.
Burlanul a fost scos prin peretele lateral, unde la prima ploaie ne-am trezit ca intra apa pe burlan inauntru si a fost nevoie de un cot si afara. Stiu, mai sunt niste palarii speciale pentru asta, dar cum initial nu am considerat ca avem nevoie de ele, am improvizat si e totul ok. Cotul respectiv este indreptat cumva intr-o parte, nu in sus, ca altfel nu rezolvam nimic.

Pe langa toate acestea, am facut si o terasa. Era esentiala dupa ce la prima ploaie ne-am trezit ca ne batea ploaia in usa, plus ca nu era ok sa intram in casa cu toata mizeria de afara, si nici nu aveam unde sa ne lasam incaltarile.
Terasa a fost facuta tot pe piloni, cu scanduri si capriori ramasi de la lucrarile anterioare. Practic cu ce lemne am avut prin curte.

Am tratat terasa ignifug si anti termite, urmeaza ca pana o da frigul sa o lacuim.

Ce am reusit sa ii fac fain tare a fost un stalp al familiei, gravat manual timp de multe ore. Pe el am scris numele familiei noastre si trei lucruri care stau la baza relatiei pe care o mentinem si hranim frumos de atatia ani: Iubire, Respect si Echilibru.

Pe langa asta, am reusit sa mai gravez o decoratiune din lemn de mesteacan (cea de sus, cu “Acasa”) si sa incropesc o alta pentru interior din ce am mai gasit prin curte, pe care am si scris ceva dragut.

Ce mai avem de facut anul asta? De luat lemne, de lacuit terasa, de dat inca o tura de lavabila la interior, de facut niste provizii pentru iarna si cam atat. Mai avem o multime de teren de imprejmuit, dar nu mai reusim sa il facem anul asta, asa ca vom ramane cu libertatea-n spatele casei, cu cele mai frumoase rasarituri si cele mai spectaculoase apusuri, cu vulpi si caprioare, curcubee si pasari vazute pe geamul bucatariei cand spal vasele si cu un cer pliiin de stele deasupra noastra.

Luam miere de la cineva din sat, am luat gogosari tot din sat de am pus la borcane cu sos de mustar, urmeaza sa mai luam si altele pentru iarna, am gasit menta in curte, avem cateva balti de pescuit aproape, o padure, un rau, ce putem cere mai mult?

Din primavara, insa, vom continua: facut soclu la gardul de beton, imprejmuit terenul, finalizata terasa din fata casei ridicate de noi, facute cateva alei, finalizat acoperisul, interiorul si exteriorul casei, fosa, plantati arbusti si alti cativa copaci, facuta gradina de zarzavaturi. Aproape ca obosesc numai cand ma gandesc, dar o sa fie o bucurie imensa fiecare in parte.

Sentimentul de a-ti vedea visul implinit e inimaginabil. Chiar daca va fi dificil cateva luni, in principal din cauza frigului, merita pe deplin.
Pana sa finalizam de adus si mutat tot ce trebuia aici, curatat terenul, expediat gramezi de moloz, sapat, turnat etc am stat o luna la matusa mea. A fost un ajutor imens pentru care o sa ii fim mereu recunoscatori.
Dupa ce vom finaliza cealalta casa, aceasta casuta tip container va servi drept birou si atelier.

A, va spuneam ca de gatit gatim acolo unde va fi bucataria definitiva, in casuta inca neterminata. Momentan avem un aragaz imprumutat, o butelie, frigider, masa, un raft metalic cu polite si un organizator cu ladite. Suntem cu tencuiala pe pereti, dar nu conteaza.

Timp de 3 saptamani am stat fara scaune (zisesem ca le facem noi dar nu prea mai aveam materie prima) pentru ca ramasesera pe ultimul loc din cauza bugetului limitat si mancam stand jos, cu o saniuta pe post de masa.
In prima seara dupa mutare prima noastra cina a fost o omleta maaare, mancata pe jos, la lumina unei veioze, pentru ca nici bec nu aveam 😄

Dar a fost bine. Ne-am simtit binecuvantati si am rasuflat usurati ca in sfarsit eram noi, linistiti, in casuta noastra.

Nu conta ca nu aveam pe ce sta, nu conteaza ca nu mai avem conditiile de la bloc sau ca activitati care alta data imi luau jumatate de ora, ca spalatul hainelor sau al vaselor, imi iau acum ore sau jumatate de zi.

Noi ramanem aceiasi. Un web designer, o artista si un unschooler care acum se bucura prin toti porii si iau fiecare experienta ca atare.

Sa va mai zic ca am facut comanda de copaci si abia astept sa ajunga si sa ii plantez, eu care am omorat fiecare floare avuta vreodata din cauza ca nu avea gura sa strige ca-i este sete? :))

Sa va mai spun ce libertate simti cand iesi seara afara, asculti linistea si greierii, vezi stelele, mai trece cate un avion si in departare se aude cate un tren grabit?  In rest doar adiere de vant si piele zgribulita.

Asta ne este inceputul. Si e minunat asa cum e.

Sper sa va fie de ajutor acest articol, si sa va urmati visul, oricare ar fi el. Noi acum o luam a treia oara de la capat.

Prima data am luat-o de la lingura si furculita, mancam din acelasi castron din lipsa de vesela, tineri, faliti si indragostiti.

Acum, aproape 14 ani mai tarziu, o luam iar de la capat. Cu mai multa experienta, cu un copil de 5 ani, o firma, doua branduri proprii, si la fel de indragostiti.

Fiti bine. Fiti fericiti. Noi suntem ☺️

O surpriza pregatita special pentru voi, cei care urmariti Iz de Viata:

Daca decideti sa apelati la serviciile celor de la Casa Metalica si spuneti ca veniti prin recomandare de la Blogul Iz de Viata, dupa estimarea valorii proiectului veti primi un discount de 5% ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

 

Elena
Follow Me
Ultimele postari ale lui Elena (vezi toate)

Lasă un răspuns