Homeschooling in Pandemie

Niciodata n-a fost un talmes-balmes mai mare in educatia romaneasca decat este de cateva luni incoace.

Daca in prima faza s-au inchis scolile si copiii impreuna cu profesorii au fost nevoiti sa isi desfasoare activitatea online, acum, in momentul in care vorbim, parintii sunt ingroziti de masurile luate de minister si se gandesc serios sa tina copiii acasa.

In acest punct are loc marea ameteala.

Bun, nu isi mai duc copiii la scoala, dar ce fac cu ei?
Stau acasa cu cei mici si nu mai merg la job? Si mai exact ce vor manca?
Aduc o ruda sa stea cu copilul? Si mai exact cum o sa invete si mai ales ce? Ca bunica nu e cadru didactic si rabdare multa nu are chiar mereu.

O sa invete pe Zoom? Si daca cel mic e prescolar sau in clasa pregatitoare, ce face?
Dar si invatatul asta pe net e un soi de Homeschooling, nu? Parca au auzit mai demult de familii care isi educau copiii acasa ca pe vremea neandertalilor, dar cum sa stea ei acasa si sa isi invete copiii? Ce sa-i invete cand copilul nu are rabdare sa stea la masa sa faca liniute, calcule, plus ca dupa nivelul de clasa a 4a matematica deja ii depaseste?
Sa stea cu copilul 24/7 acasa? Dar cum ramane cu “me time”, cu timpul atat de necesar parintelui fara copil, timp esential pentru a ramane intreg la capsor?
Sa stai atata timp cu copilul acasa, sa il educi, fara smiorcaieli, urlete, tavalit pe jos, “nu vreau”, lupte si pus mainile in cap? Cum s-or descurca homeschoolerii aia?
Or fi parte din secte, culte, or da ceva copiilor, ca altfel n-ai cum. Poate si parintii or lua ceva ca sa n-o ia razna.
Plus ca stai asa… Mersul la job ii face pe multi sa se simta utili, apreciati, este o rutina necesara dezvoltarii individului. Cum sa stai numai cu copilul acasa? Pai asta inseamna depresie in timp record!
Presupunand ca nu o iei razna in 2 saptamani dupa ce alegi Homeschooling, copilul trebuie inscris undeva? Unde? Exista scoli de homeschooling? Care sunt acreditate si care nu? Scoala aia da si carti? De unde sa stii ce sa inveti copilul? Se pun note? Cine le pune? Parintele? Acelasi parinte care nu este cadru didactic? Sau exista o scoala unde poti duce copilul macar o ora pe zi? Si daca scoala e din SUA poti invata copilul in romana? Si daca parintele nu stie engleza ce face? Dar daca face copilul 2 ani de homeschooling si apoi se vrea intoarcerea in sistemul de masa, cum se procedeaza? Dar examenele se pot da? Dar cu Bacul cum ramane? La facultate poate sa intre?

🙂

Pe toate acestea le-am auzit in ultima luna mai mult ca oricand.
In general vin de la parinti panicati, scosi din bula de confort stiuta si traita pana atunci, smulsi din iluzia unui program perfect structurat in care parintele mergea la serviciu si copilul ramanea pe mainile unor persoane capabile sa faca din el om “cu carte”.
Apoi, de la scoala, copilul mergea la meditatii, la after, la diverse cursuri si antrenamente, urmand ca dupa amiaza tarziu sau seara sa se reuneasca familia pentru 2 ore si a doua zi sa o ia de la capat.

Cei care au fost pana acum obisnuiti cu dinamica “mai rarut, ca-i mai dragut”, intampina cele mai mari dificultati in aceasta perioada.

Dar acum sa respiram adanc, si sa va povestesc putin despre cum se vede situatia din cealalta parte a baricadei.

Pana acum cateva luni parintii care fac homeschooling erau stigmatizati. Mai exact eram vazuti ca un soi de Amish, control freaks, parinti elicopter fara viata sociala, care ne luam cam multe libertati in cresterea copiilor, care copii ar fi trebuit sa stea alaturi de semenii lor de aceeasi varsta intr-o clasa timp de 8 ore, treziti cum se crapa de ziua, si obedienti in fata unei sau unor persoane specializate intr-un anumit domeniu, fiecare cu bagajul lui emotional, care de prea multe ori tinde sa se rasfranga asupra copiilor.
“Problema” principala vazuta de cei din exterior in ce priveste homeschoolingul a fost intotdeauna “sfanta socializare”, cum ii spun eu.

Asta pentru ca, din nu stiu ce motiv scrantit, oamenii considera interactiunea intre indivizi de aceeasi varsta si care au acumulat acelasi tip de cunostinte a fi cea mai buna forma de socializare. Din punctul meu de vedere, singura diferenta intre acesti “peers” este mediul familial, de unde capata obiceiuri si apucaturi pe care mai apoi le manifesta cu cei asemenea lor. Astfel la scoala vor manifesta empatie, sustinere, camaraderie, seninatate sau vor fi bullies, mereu nervosi, sarcastici si toxici pentru semenii lor.

Acum ca odata cu pandemia a picat motivul socializarii, as incadra parintii care cauta sa se informeze despre homeschooling in doua categorii: cei sincer interesati si cei superficiali.

Primii cauta, rup sectiunea de Search de pe grupurile dedicate acestui stil de viata (pentru ca asta este homeschooling, nu o alternativa educationala), isi fac singuri researchul si daca mai au vreo nelamurire abia apoi intreaba, iar ceilalti, superficialii, simt ca li se datoreaza raspunsuri la toate intrebarile. Intreaba lucruri la care s-a raspuns de N ori pana in acel moment, daca nu primesc raspunsuri se enerveaza, asteapta fiecare informatie ca pe o mura fix in gura, si daca nu o primesc cand vor ei sau deloc, capata o atitudine aroganta de parca ar fi la targ acolo, s-ar arata interesati de un produs si precupetii ar trebui sa arunce cu oferte.

Sa va spun un secret? Daca nu aveti disponibilitatea, rabdarea si dorinta de a va cauta singuri informatiile, nu veti avea rabdare nici sa va invatati copilul sa faca acest lucru.

Pentru ca in homeschooling nu se asteapta para malaiata in gura lui natafleata. Copilul invata sa gandeasca singur, sa isi caute informatii singur, sa fie autodidact si sa isi puna singur informatiile necesare la dispozitie pe masura ce creste.

Ce vreau eu sa va transmit in acest articol? In niciun caz nu va voi dadaci in ce priveste sursele de informare, nu va voi spune la ce scoli sa va inscrieti copiii, nu voi dezbate motivele pentru care parintii aleg (sau vor sa aleaga) Homeschooling in timpul pandemiei.

In schimb vreau sa ramaneti cu urmatoarele idei intiparite in minte:

  1. Homeschooling este UN STIL DE VIATA.
    Nu e o flecareala, un “haaai dom-le ca supravietuim noi un an acolo”. Sa faci Homeschooling inseamna sa iti dedici timpul si resursele, sa fii atent la copilul tau, la nevoile lui intelectuale si emotionale, sa fii prezent si mai presus de toate echilibrat. Iti vei schimba programul, prioritatile, casa, poate chiar sursa de venit.
  2. Trebuie sa fii un parinte ECHILIBRAT. Daca pana acum iti vedeai copilul cateva ore pe zi timp in care te jucai putin cu el sau incercai sa il ajuti la teme si terminati amandoi frustrati, acum trebuie sa regandesti situatia. Daca stii ca iti sare tandara in doi timpi si trei miscari, daca atunci cand vrei sa iti inveti copilul ceva si el se opune ti se reactiveaza toate programele negative din trecut, incepe sa lucrezi urgent si intens la asta. Daca e nevoie, apeleaza la ajutor de specialitate pentru a scapa de aceste traume. In homeschooling relatia dintre parinte si copil este una solida, bazata pe incredere reciproca si respect reciproc. Asa ca urletele, batutul cu pumnul in masa, sau si mai rau, lovirea copilului si folosirea unor apelative nedemne de a fi mentionate aici pur si simplu nu isi au locul.
  3. Nu exista o RETETA general valabila. Asta este lucrul care sperie cel mai tare, asa-i? 😃 Stiu. “Pai si daca nu imi zice nimeni cum sa fac, de unde stiu ca fac bine?”. Stai linistit. Vei sti. Nu intotdeauna, dar cand vei vedea cum copilul tau infloreste, vei sti. Cand il vei vedea cum absoarbe ca un burete informatiile necesare dezvoltarii pasiunilor lui, cand vei vedea ce anume il atrage, cand il vei vedea exceland intr-un anumit domeniu de real interes pentru el, atunci vei sti ca sunteti pe drumul cel bun.
  4. Ingredientul esential in Homeschooling este RABDAREA. Daca vei merge pe Homeschoolingul clasic, cu o curicula, manuale, etc, vei putea compara nivelul copilului tau cu al altora, daca tii neaparat. Vei sti daca, potrivit varstei, are toate achizitiile care zic unii ca ar fi necesare, daca are tot bagajul de cunostinte pe care, teoretic, ar trebui sa il aiba in functie de varsta si clasa. Aici nu difera cu mult de sistemul de masa. In schimb daca faci Unschooling, cum facem noi, poti sa arunci la gunoi toate preconceptiile astea. Uneori copilul poate parea ca bate pasul pe loc, alteori poate avea achizitii foarte multe intr-un timp foarte scurt. Important este sa ai rabdare. Copilul invata in ritmul lui, nu in ritmul dorit de tine, si tocmai asta face HS atat de special. Homeschooling este mai mult despre calatoria in sine si mai putin despre destinatie.
  5. NU PROIECTA! Vedeam recent in online niste parinti spunand lucruri ca “Eu nu cred in Homeschooling”. E ok. Homeschoolingul exista si fara ca tu sa crezi in el. Nu are nevoie de recunoasterea ta ca sa existe. “Mda, te poti multumi cu homeschooling, dar depinde ce asteptari ai si ce iti doresti pentru copil”. Au. Asta a durut 😄 Pai ce sa zic, In ultimii ani am auzit de multi parinti de homeschooleri care n-au avut fix nicio asteptare pentru copiii lor. Asa ca unii copii sunt studenti la facultati prin alte tari, altii au joburi in companii de top, altii sunt artisti castigatori de premii Grammy, altii au asociatii prin care fac nenumarate actiuni umanitare, altii au devenit sportivi si s-au casatorit cu cate o Miss Univers, altii au afaceri de succes, iar altii pur si simplu si-au urmat pasiunile si acum culeg roadele. Bietii “nefericiti” care au spulberat asteptarile parintilor. Ei, aia “nesocializati”, care se trezeau la pranz si nu primeau note. Apoi sunt parintii care au avut asteptari mari, care si-au obligat copiii sa urmeze o anumita facultate, ca mai apoi acestia sa isi urmeze pasiunile sau sa nu poata profesa in domeniu din varii motive (unul fiind lipsa oricarei urme de placere de a activa in domeniul respectiv), si sa aiba joburi in cu totul alte ramuri (casier, vanzator, ospatar etc). Dar cui ii pasa ca sunt atatea economiste care croseteaza si atatia absolventi de Drept care fac prajituri? Orgoliul parintilor a fost gadilat si diploma exista in palmares. Au “realizat” ceva facand respectiva facultate, si daca ii intrebi pe parintii care si-au proiectat dorintele si neimplinirile in copil, vor spune ca dragul de el n-a avut noroc si pile.
  6. Nu iti SUBESTIMA sau SUPRAESTIMA copilul. Ia-l exact asa cum este. Fiecare copil are o sete innascuta de cunoastere, o curiozitate nativa care se cere hranita. Nu exista doi copii la fel. Fiecare are pasiunile lui, punctele lui de interes si ritmul lui. Tu iti vei observa copilul, ii vei pune materiale si resurse la dispozitie, din care el va alege si astfel, in functie de progresul si interesele lui vei sti pe ce anume merita insistat si pe ce nu. Vedeam recent o intrebare pe un grup de HS legata de A level (un examen care dat la doua materii diferite echivaleaza Bacul): “De unde stiu eu ca copilul va fi suficient de bun sa ia examenele A Level sau SAT?”. Dar de unde stii ca e suficient de bun sa ia Bacul? Nu ai cum sa sti din start cu siguranta absolut nimic din ce va fi in viitor. Poti doar sa iti sprijini copilul neconditionat si sa ii fii alaturi in tot ce alege sa faca. Sa va mai spun ca tot mai multe universitati nu mai cer Bacul si conteaza mai mult portofoliul decat nota de la Bac? Veti descoperi singuri daca veti cauta. Asadar copilul nu trebuie nici subestimat, nici supraestimat. Supraestimarea va duce la asteptari nerealiste si la frustrarea copilului de a nu fi niciodata prea bun sau la nivelul dorit de parinte. Aici ajungem iar la pasul anterior, cu proiectarea.
  7. E totul dragut pana la ORGANIZARE si ADAPTARE. De fapt trebuia schimbata ordinea. Homeschooling inseamna sa te adaptezi nevoilor copilului tau, sa il pui pe el pe primul loc, sa il duci la cursurile pe care a ales sa le urmeze, sa ai casa organizata dupa nevoile lui (unii au cate o camera pentru muzica, alta e facuta biblioteca, alta e plina de kituri, mulaje, matrite, modele de anatomie etc), poate sunt profesori care vin acasa sa il invete diverse, sa organizezi invatarea “pe teren” (tabere, excursii cu familia, drumetii, activitati esentiale invatatului), si in paralel sa ai grija de casa, de curte (daca e cazul), si de sursa ta de venit (care de cele mai multe ori inseamna propria afacere, sau o profesie care iti permite sa jonglezi cat de cat cu timpul).

Homeschoolingul inseamna libertate. Libertatea fiecarui copil de a invata la capacitate maxima, si libertatea fiecarei familii de a trai altfel, de a petrece mai mult timp impreuna, de a se implica activ in educatia copilului.
Pentru persoanele obisnuite sa li se spuna la fiecare pas ce sa faca, la ce ora sa inceapa programul, cum sa faca X sau Y lucru, este o libertate extrem de greu de digerat.
Daca ati analizat fiecare punct in parte si decideti ca inca vreti sa faceti Homeschooling, eu va felicit si va urez tot succesul din lume.

Daca, in schimb, aveti indoieli, va sugerez sa reganditi decizia. Nu luati o hotarare atat de importanta pentru copilul vostru din frica. E pacat, si nu ii va aduce niciun beneficiu, nici pe termen scurt dar mai ales pe termen lung.



Elena
Follow Me
Ultimele postari ale lui Elena (vezi toate)

Lasă un răspuns