20 de lucruri importante pe care le-am facut (sau am invatat sa le fac) pana la 30 de ani

Importante pentru mine, sa ne intelegem.

Fiecare avem alte valori, alte principii, alte puncte de reper dupa care ne ghidam in viata.

De asta nici nu imi permit sa dau sfaturi in astfel de cazuri, pentru ca nu suntem toti croiti pe acelasi calapod, dar pot sa va spun ce am reusit eu sa bifez pana la varsta de 30 de ani, in raport cu prioritatile si idealurile mele.

Iata lista celor 20 de lucruri importante pe care le-am facut pana la 30 de ani, in ordine aleatorie.

1. Am invatat sa trag in plamani mirosul de iarna.

Vorbesc despre acele apusuri timpurii de iarna, cand esti la sat undeva, dai sa intri in casa dar te opresti o secunda sa admiri inca o data natura inghetata, cosurile fumegande (ma rog, la casele fara centrala pe gaze), inchizi ochii, inspiri adanc si apoi iti vezi de treaba. Miroase a liniste, a amorteala, a cuibareala, a adormire cu iz de soba in care trosnesc lemne.

2. Am invatat sa pretuiesc armonia din casa si rutina zilnica mai presus de orice bun material.

Pentru ca bunica imi facea caciulite si pulovere, bunicul ma lua cu el peste tot si imi aducea caramele, dar cat timp ei se intelegeau si erau bine, eram si eu bine. Invatam sa imi fac singura jucarii, ma plictiseam intr-un mod creativ pe care Seb il moștenește, si asta ma bucura enorm.

3. Am invatat sa imi accept statusul de introverta

Am fost un copil care lua totul foarte raw si personal si fiecare observatie la adresa mea, a personalitatii mele si a felului meu de a fi ma ranea destul de mult. Simteam toate emotiile la cote maxime in copilarie si ma durea mult sa mi se gaseasca un handicap in faptul ca nu vorbeam prea mult, ca nu aveam o prezenta galagioasa si extravaganta, ca nu prea aveam prieteni. Observ aceeasi tendinta si in judecarea lui Sebastian care tot introvert este, dar are bafta ca eu sa fi trecut deja prin asta si il voi invata sa isi pregateasca scutul pentru cei care deja gasesc soluții la problema lui inexistenta.

4. Am supravietuit abuzului fizic si psihic

A durat 13-14 ani, dar am reusit sa scap intr-un sfarsit. Mai multe detalii veti citi in carte atunci cand va fi gata 🙂

5. Mi-am gasit sufletul pereche si l-am păstrat

A fost poate cea mai arzatoare dorinta a mea in adolescenta si sunt etern recunoscătoare ca primul meu iubit mai serios mi-a devenit partener de viata. Anul acesta implinim 13 ani de cand ne-am cunoscut.

Mai greu este ca dupa ce trece faza de indragosteala sa faci relația sa mearga ca unsa. Pas cu pas am reusit.

6. Am nascut

Un alt motiv pentru care sunt recunoscatoare este faptul ca corpul meu a reusit sa sustina o viata. Sa hraneasca si sa iubeasca un pui de om care acum creste vazand cu ochii.

7. Am reusit ca in ultimii 5 ani sa ne crestem copilul fara ajutor

Pentru doi insi fara vreo sursa de venit stabila si constanta este o mare realizare, mai ales ca nu ne-a invatat nimeni cum sa fim parinti si cum sa ingrijim un copil. Fara bone, fara rude care sa stea cu copilul, fara gradinita, cu doua activitati separate, cumva am reusit.

8. Am aflat cat de frumos miroase un bebelus

Hormonii de mama o iau razna cand mirosul proaspatului om inunda narile. Mirosul ala te face sa vrei sa il tii o viata in brate si sa il aperi cu toata fiinta.

9. Mi-am gasit pasiunea

La 25 de ani m-am gasit. Pe mine cu tot ceea ce vreau sa fiu si sa fac pentru tot restul vietii. Am gasit arta, am gasit determinarea si activitatea care ma implineste si pe care o fac cu placere si stiu ca o voi face mult timp de acum inainte.

10. Am invatat sa invat

Daca anii de scoala mi-au ajutat la ceva, a fost sa invat cum sa gasesc informațiile necesare. Mai apoi am invatat singura sa le pun in practica si asa am ajuns sa fiu o persoana autodidacta.

11. Mi-am asumat riscuri

La 19 ani m-am retras de la facultate, mi-am facut bagajul si am plecat. Mi-am asumat riscul de a ramane ca si cu valiza-n gara, cu 600 de lei toti banii, si de a nu ma putea intoarce acasa. Noroc ca a mers totul ok.

12. Am invatat sa fiu independenta

Fara sa sune a discurs feminist, faptul ca sunt in stare sa imi platesc singura facturile, sa imi cumpar singura ce vreau, sa gasesc solutii in timp optim si sa nu depind de nimeni este printre cele mai bune lucruri pe care am reusit sa le fac pana la 30 de ani. Bine, asta s-a intamplat mult mai devreme.

13. Am inceput sa lucrez de mica

Mai exact pe la 17 ani am avut primul job. Atunci a inceput educatia mea financiara. Mult mult prea tarziu, dar de atunci am stiut ce inseamna sa muncesti pentru fiecare leu in parte, sa economisesti, sa fii responsabil pentru finantele tale. Lucram in fiecare zi dupa ce ieseam de la scoala, uneori chiar doua joburi part time. Se plătea îngrozitor de prost, dar eram mandra de mine si de efortul depus. Din primii mei bani, 40 de lei, mi-am luat un tricou mov. Si mi-a mai ramas si rest 😄

14. Am luat toate deciziile proaste pe care le puteam lua, pana sa am copilul

Pentru ca daca le iei dupa, e cam nasol si devii un parinte imatur, ceea ce niciun copil nu ar trebui sa aiba.

Asa ca pana sa nasc mi-am facut de cap, am experimentat multe lucruri care in exces dauneaza grav sanatatii si reputatiei. Cand curiozitatile au fost domolite, m-am linistit si viata si-a urmat cursul normal.

15. Am invatat sa spun Nu

Au fost perioade cand imi era jena sa spun nu. De politete, de rusine, de frica sa nu deranjez, ajungeam sa dau curs unor invitatii, sa fiu de acord cu idei contrare principiilor si convingerilor mele, sa imi calc pe inima doar ca sa o fac pres in fata altora. Apoi am invatat ca ai nevoie de curaj sa spui nu, ceea ce eu nu prea aveam.

16. Am invatat ca Nu trebuie sa ma placa toata lumea

De fapt dorinta arzatoare de a fi pe placul tuturor se manifesta atunci cand tu nu te placi prea tare. Cand esti nesigur. Cand fugi de tine in toate directiile, numai sa nu ai Acel moment de introspecție care sa te lamureasca de ce bati cu atata disperare la toate usile dupa ce ai incuiat-o pe a ta cu 10 lacate.

Asa ca nu. Nu trebuie sa ma placa toata lumea. Poate ca lumea ar trebui sa se intrebe daca eu o plac.

17. Am invatat sa nu repet istoria

Stiu, stiu, experientele traite ni se imprima in subconștient si este foarte usor sa le repetam. BS! Repeti istoria doar daca nu ai invatat absolut nimic din experientele anterioare. Repeti istoria doar daca nu te-a deranjat suficient de tare. Repeti istoria doar daca esti un soi de molusca fara strop de memorie.

In caz contrar nu vad de ce ai face asa ceva. De ce ai avea încredere in persoane care te-au ranit, de ce ai repeta actiuni care in prima faza s-au incheiat prost, de ce ti-ai trata copiii la fel cum te-au tratat pe tine parintii si nu ti-a placut etc.

18. Mi-am curatat anturajul de persoanele toxice

Ca vorbim de rude de gradul 1 sau de prieteni ocazionali, m-am debarasat de orice forma de viata care ma seca de energie, de fericire, de sanatate mentala. Oricât de egoist ar suna, in viata mea eu sunt mai importanta decat relatiile nesanatoase.

19. Mi-am redefinit prioritatile

Pe primul loc este mica mea familie. Pentru noi fac ceea ce fac si pentru noi sunt in stare de orice.

Spun „noi” pentru ca si eu fac parte din familie, si eu sunt importanta pentru mine.

20. In ceea ce priveste lucrurile materiale…

Cand eram de vreo 10 ani ma jucam in gradina bunicilor cu scanduri vechi si ziceam ca fac o casa. Casa mea.

Acum am o casa ridicata la cateva case distanta de gradina respectiva.

Am invatat sa zidesc, sa tai, sa gauresc, sa slefuiesc, sa fac material, sa car, sa ridic, sa bat cuie. Nu in joaca ci pe bune, nu din vreun experiment facut de plictiseala (cum ma intreba cineva) ci din pura nevoie.

Ce o fi in următorii 30 de ani… Om vedea. Daca o sa am bafta sa mai trăiesc inca o data pe atât, o sa fac sa conteze.

Pe langa aceste 20 de lucruri mai sunt multe altele pe care le-am facut, dar nu pot da chiar tot din casa, nu? 😀

Elena
Follow Me