Cand o sa fiu batrana…

Dragul mamii drag…

Cand o sa fiu batrana, suflete drag, sa stii ca nu astept sa imi dai o lingura cu apa asa cum generatii au asteptat inaintea mea.

Sa nu stai sa imi porti mie grija sau sa te impovarezi cu batranetile mele. O sa fiu fericita sa te stiu fericit si implinit, cu sufletul zburdand prin lume si razand cu gurita intinsa la maxim, asa cum o faci acum, cand ti se rotunjesc obrajii bucalati si ochii iti emana lumina.

Scopul meu in viata asta este, sa te stiu mare, capabil, descurcaret, iubitor de natura, viata si atent cu tot ce te inconjoara.

Pentru ca te-am facut pentru tine, dragul mamei, nu pentru mine.

Te-am nascut om zdravan ca sa iti implinesti scopul pe Pamantul asta si sa aduci ceva bun in lume, asa cum am facut-o si eu, atat cat m-am priceput.

Ca daca in lume traim doar pentru noi, sunt sanse mari sa traim degeaba.

O sa gasesti scopul tau. Bucatica ta de aport la o lume mai buna. Si nu vorbesc din cărți, suflete. O sa înțelegi tu candva ce zic.

Cand o sa fiu batrana, o sa te astept mereu. Pentru ca odata nascut, puiul meu o sa fii si la 10 si la 60 de ani si dupa ce nu o sa mai fiu fizic langa tine.

Si o sa-ti ador urma pasilor, si o sa-ti alint iubita, pentru ca va fi alegerea ta si întotdeauna iti voi respecta si sustine alegerile, si o sa imi fie dor de tine de indata ce o sa te pierzi in zare la plecare.

O sa iti iubesc copiii si o sa-i dezmierd asa cum fac cu tine. Si o sa ii cresc cu blandete, rabdare si drag in suflet, in ochi si vorba. Pana atunci ma voi fi vindecat de toate.

Si o sa le fac ceai, clatite, si casa o sa miroasa a flori de tei.

O sa le citesc povesti si basme si poezii.

De sarbatori o sa le pictez jucarii si o sa le fac cadouri de suflet.

Si o sa le cant. O sa le cant asa cum tie ti-am cantat din prima zi de viata, si o sa-i strang la piept mirosindu-le parul, si o sa-mi amintesc de tine cu zambet si cu dor pana o sa vii sa ii iei de manute si sa ii duci sa ii faci oameni mari, asa cum te-am facut noi pe tine.

Dar sa mi-i lasi in grija des, mama. Tu n-ai avut bunici sa te dezmierde, dar eu am avut si tare frumos a fost. Lasa-mi-i sa le iau grijile de pe umeri si sa le opresc timpul in loc macar cateva zile din cand in cand. Sa pictam in gradina, sa citim sub copaci, sa privim norii.

Si o sa fie taica-tu mandru. Mandru pana la stele si-napoi, ca a crescut un brad de om. Si o sa stii ca nu va mai puteti lua la tranta decat in gluma, pentru ca o sa-l dovedești fara mare efort.

Si o sa te mai bodogane pentru una sau alta, dar o sa aiba inima cat un munte. Pentru ca pe noi nu ne-a invatat nimeni sa fim parinti, dar am avut inima in locul potrivit si te-am crescut cum ne-am priceput mai bine si mai frumos.

Cand o sa fiu batrana, o sa te iubesc si o sa te respect, puiul meu. La fel ca acum.

O sa iti fiu alaturi in orice decizie si in orice alegere. Niciodata sa nu te gandesti la mine inainte de a face un pas. Pe tine trebuie sa te faci mandru in primul rand, nu pe mine. Cat timp tu vei fi in siguranta si vei fi fericit, eu voi fi cea mai fericita mama.

Pentru ca din momentul in care am aflat ca te voi avea, nu mi-am propus sa iti ofer tot ce eu nu am avut eu material… Ci sa întorc pe dos toate cicatricile din suflet, sa le transform in flori si sa ti le sadesc in viață.

___________

Elena
Follow Me

Lasă un răspuns