Ce fel de parinti isi doresc copiii nostri?

V-ati intrebat vreodata lucrul asta? ­čÖé De cand am invatat sa imi vorbesc si sa ma si ascult, sa ma analizez si sa ma redescopar (cred ca introspectie se numeste treaba asta) am inceput sa imi pun si astfel de intrebari.

Eu inca nu am cunoscut un parinte care sa nu isi proiecteze propriile dorinte, planuri, teluri, condimentate cu esecuri, rateuri, regrete asupra copiilor.

Or fi, dar nu ne-am intersectat pana acum.

„As vrea sa aiba X meserie, ca se castiga mai bine decat in ce fac eu. As vrea sa ajunga om de afaceri. As vrea sa fie fotbalist. As vrea sa se casatoreasca la atatia ani, sa aiba atatia copii, sa ii placa Y stil de muzica, sa nu fumeze, sa ma sune zilnic, sa bla bla bla.”

Uneori pare absolut normal sa ne dorim ce credem noi ca este mai bine pentru ei, desi numai timpul, deciziile lor si Divinitatea vor decide ce este cel mai bine pentru ei.

Se spune ca noi, asa cum suntem, cu bune si cu rele, suntem cei mai buni parinti pentru copiii nostri.

Pentru ca ei trebuie sa invete niste lucruri, sa se dezvolte intr-un anume fel, asa ca probabil inainte de nastere stau si se uita la noi ca la bazar si zic „ugh. Nu astia. Mmmmm, uite pe astia ii vreau, pentru ca ma vor ajuta sa evoluez si sa imi platesc datoriile alea karmice ramase”.

Si apoi ne pricopsim cu ei ­čśä

Daca e sa mergem strict pe ideea asta, ar insemna sa ne cam culcam pe o ureche, resemnati fiind ca orice am face si orice am zice, copiii nostri sunt ai nostri cu un scop si noi putem fi leprele Pamantului pentru ca ei trebuie sa ne iubeasta orice ar fi.

Nimic mai neadevarat!

Cu toate ca nu sunt nici psiholog, nici cadru didactic, deci in afara de experienta propriului copil alte experiente bine documentate nu prea am cu omuleti dragalasi, pot spune ce am observat atat la al nostru cat si la copiii cunoscutilor nostri.

Atunci cand vine vorba de dorintele si cerintele de baza ale copilului in legatura cu parintii sai, acestea sunt putine dar foarte bine delimitate.

Toate comportamentele negative ale celor mici apar in urma unei nevoi neimplinite sau in urma unor stimuli externi prea puternici pentru a fi gestionati de creierase imature.

Ce isi doreste un copil de la parintele lui? Ei bine, daca aveti copii mai marisori ii puteti intreba, dar indiferent de varsta, raspunsurile vor suna cam asa:

– Parinti fericiti

Daca parintii sunt fericiti inseamna ca si atmosfera in casa este una placuta, si loc mai armonios de dezvoltare nu exista pentru un suflet decat acolo unde exista zambete si intelegere.

Fericirea parintelui depinde strict de el si nu ar trebui pusa in carca copilului.

De obicei parintii pe deplin fericiti ating niste puncte cheie: comunica eficient, au o conditie buna materiala, se respecta reciproc si stiu sa nu amestece eventualele probleme de la job cu viata de familie. Bine├«n╚Ťeles ca sunt mai multi factori care definesc fericirea unei persoane, dar suntem atat de diferiti ca nu ar avea sens sa le enumar pe toate.

– Timp si prezenta

Timpul petrecut cu puiul de om este infinit mai important decat orice altceva pe lumea asta. Timp de calitate, timp de conectare, timp de acultare reciproca, de impartasit idei, de jucat impreuna, de tinut in brate, de dragalit, de pupat.

Copiii nu inteleg cum se poate ca adultii sa nu aiba timp. Cum si de ce prezenta lor in alta parte sau graba exagerata este mai importanta decat ei. Tot ce isi doresc este sa fii acolo si pana la o varsta cand au capacitatea de a intelege, orice altceva pur si simplu nu are sens.

Stiu, e complicat cand mai ai si un job sau o afacere de condus, dar poti face in asa fel incat sa profiti de timpul liber ramas pentru a-i asigura ca esti acolo si ca ii iubesti.

Ai vreun handicap fizic? Copilului nu ii pasa. Te ia si te iubește exact asa cum esti.

Nu ai bani sa ii cumperi Luna de pe cer, desi ti-ai dori? Pretentiile de genul asta pot creste cu varsta, dar cand sunt mici dragostea lor nu va creste pe masura ce umpli casa cu jucarii demne de a fi stranse cu lopata de 3 ori pe zi pentru ca nu ai pe unde sa calci.

In schimb copilul va aprecia infinit un parinte calm, iubitor, care impune limite sanatoase cu blandete, care isi rupe timp pentru un joc, o plimbare, o imbratisare prelungita, o poveste de „noapte buna”, impartasit impresii in legatura cu ziua ce tocmai s-a terminat, si lista continua.

Pe de alta parte, e foarte important nici sa nu o dam in extreme si absolut toata atentia sa se concentreze asupra copilului pana in punctul in care se simte sufocat.

Ca toate lucrurile in viata, si aici trebuie sa existe un echilibru.

Faptul ca tu ai un job sau lucrezi de acasa, sau esti plecat/ocupat o parte din zi, ajuta la formarea viitorului adult. Va intelege ca oamenii mari au anumite activitati si responsabilitati, care momentan nu ii includ dar sunt si in beneficiul lor.

Va doresc sa gasiti acest echilibru. Sa nu va ├«ngropa╚Ťi in munca si mai apoi sa fiti prea obositi pentru copilasi, dar nici sa fiti exagerat de protectori si grijulii pana ajungeti sa ii sufoca╚Ťi cu dragoste. O sa vorbim candva si despre protejarea exagerata a copiilor ­čÖé

Pana una-alta imbratisati-va puiutii, pretuiti fiecare clipa petrecuta impreuna si ascultati-i. Chit ca aveti doar o ora pe zi dedicata lor, fiti acolo trup si suflet.

Lasati telefonul in alta camera, si acordati-le toata atentia voastra.

Nimic nu bucura mai tare sufletul de copil decat un parinte care este prezent, aici si acum ÔŁĄ´ŞĆ

Elena
Follow Me

Las─â un r─âspuns